Omul are un loc diferit între creaturi. În universul compus din diferite regnuri și lumi, trăsăturile lui Dumnezeu, care dau existență și semnificație fiecărui lucru, eveniment și fenomen, se manifestă diferit în fiecare regn. În același fel, aceeași trăsătură poartă un sens în domeniul social, alt sens în științe și cu totul altul în religie. Cu alte cuvinte, același adevăr apare în culori, tonuri și forme diferite în receptaculi diferiți.
În fiecare regn însă, locul omului este unic: bărbații și femeile au rol de oglinzi ale trăsăturilor lui Dumnezeu, văd cu viziunea Sa și aud cu auzul Său. De asemenea, au forță din puterea Sa, cunoaștere din cunoașterea Sa și determinare din determinarea Sa. Încă există manifestari care par să fie opuse la prima vedere. De exemplu, cum este eterna milă și compasiunea compatibilă cu eterna pedeapsă din Iad? Fiecare trăsătură are propriul ei loc aparte în domeniul de manifestare. Pe măsură ce aceste trăsături sunt reflectate în aceeași manieră, ele determină apariția sentimentelor conflictuale în fiecare individ. Supărarea și mila, compasiunea și tendința de a pedepsi există în paralel și este datoria fiecărui individ să transforme aceste sentimente conflictuale într-un șnur de armonie.
În mod similar, așa cum fiecare din cele cinci simțuri externe ale noastre au funcția lor unică și vor să fie alimentate cu propria lor „hrană”, fiecare din simțurile și facultățile noastre interne are funcția sa proprie și dorește propria sa alimentare. Mintea, gândirea, memoria, raționamentul, capacitatea de a învăța sunt adunate sub conceptul de „facultăți mintale”. Fiecare are o semnificație și o funcție aparte pentru individul în care se gasesc, un domeniu special în care funcționeaza și un mediu în care să obțină „nutriție”. De asemenea, fiecare facultate interioară (de ex. simțurile, inima și spiritul) au funcții unice. În măsura în care facultățile interne și externe ale unei persoane sunt alimentate cu „hrana” lor specială și sunt satisfăcute, oamenii stabilesc armonia și ating pacea în lumea lor interioară și exterioară.
Când legatura necesară și armonia se stabilesc între minte și inimă, motiv și spirit, material și spiritual, oamenii își pot direcționa acțiunile într-un cadru de „înțelepciune”, își pot folosi capacitățile orientate către exterior cum ar fi forța și pasiunea în anumite limite și le păstrează în echilibru. Pe scurt, stabilirea ordinii interne – balanței și căii de mijloc, moderate – facilitează relații externe corecte și echilibrate. Dacă mintea este sacrificată pentru spirit, spiritul pentru minte, sau mintea și spiritul pentru forță, pasiune sau corp, va apărea „o jumătate” sau “un sfert” de persoană. Evident, o astfel de condiție se va reflecta în societate. Prezentarea unei ființe umane complete care dă dovada de un echilibru atât extern cât și intern, dreptate și pace înseamnă a lua în considerare toate senzațiile, sentimentele și facultățile umane, după care a le instrui pentru a atinge rezultatul dorit.
