Nu îmi găsesc cuvintele pentru a-mi exprima tristețea și revolta față de carnagiul comis de grupările teroriste, precum așa-numitul Stat Islamic. Împărtășesc frustrarea celui un miliard și jumătate de musulmani din jurul lumii care vede teroarea semănată de acest grup. Ideologiile lor perverse sunt ascunse sub drapel religios. Noi, musulmanii avem o responsabilitate aparte: se cuvine să dăm mâna cu ceilalți oameni pentru a proteja lumea de fluxul terorismului și al violenței extremiste și de asemenea, tot noi trebuie să restaurăm imaginea credinței.
Adevăratul test al creinței nu este nici cel al sloganurilor și nici cel al obișnuinței cu această situație. Adevăratul test al credincioșilor noștri este acela de a trăi în conformitate cu principiile funamentale comune tuturor marilor religii ale lumii, cum ar fi conservarea caracterului sacru al vieții umane și respectul demnității tuturor ființelor umane.
Noi trebuie să condamnăm într-o manieră categorică ideologia susținută de teroriști și să promovăm cu claritate și încredere o stare amplă de spirit. În rest, înainte de identitatea etnică, națională sau religioasă, există mai întâi umanitatea și este tocmai aceasta cea care sufere de fiecare dată când un act barbar este comis. Francezii care și-au pierdut viața în Paris, șiiți libanezi care și-au pierdut viața la Beyrouth cu o zi inaintea celui din Paris, și zecile de sunniți din Irak care și-au pierdut viața în mâinile acelorași teroriști, sunt înaite de toate ființe umane. Civilizația noastră nu va progresa nicioată dacă noi nu considerăm tragică suferința tuturor oamenilor, oricare ar fi identiatea lor religioasă sau etnică, sau faptul că aceștia nu susțin aceeași determinare sau empatie ca noi.
De asemenea, musulmanii trebuie să refuze teoriile complotului, care până acum nu au condus decât la evitarea problemelor sociale cu adevărat reale. Din contră, noi trebuie să găsim răspunsul la adevăratele întrebări legate de: faptul că ale noastre comunități servesc ca teren de recrutarea pentru grupările animate de un gând totalitar; sunt aceste fapte consecința unui totalitarism necunoscut (autoproclamat) în noi înșine, de la violența fizică domestică, neglijarea tinereții și lipsa unei educații echilibrate? Incapacitatea noastră de a instaura drepturile omului, libertatea fundamentală, statul de drept și crearea unui spirit pluralist în sânul comunităților noastre, au condus toate acestea la vulnerabilitatea unora dintre noi?
A condamna nu este suficient
Recenta tragedie pariziană reamintește teologior dar și musulmanilor de rând că trebuie să condamne cu fermitate actele barbare perpetuate în numele religiei. În acest stagiu, a condamna nu este suficient. Recrutarea de teroriști din sânul comunităților musulmane trebuie combătută prin intermediul unei colaborări între autoritățile naționale, responsabilii religioși și reprezentanții societății civile.
Noi trebuie să ne organizăm eforturile la o scară comunitară pentru a putea lupta împotriva tuturor factorilor care favorizează recrutarea de teroriști. Avem nevoie să punem în scenă cadrul necesar pentru a detecta mai mult în sânul comunității noastre tinerii care se află în stare latentă și să îi împiedicăm să aleagă drumurile care îi conduc către pierzanie. De asemenea, trebuie să fim alături de familii în somptuasele lor consilii și să le susținem în diverse moduri.
Trebuie să promovăm angajamentul pozitiv al cetățenilor musulmani pentru a se putea așeza la masa unde măsurile antiteroriste sunt planificate, iar ei să-și împărtășească ideile. Încă din tinerețe trebuie să înțelegem maniera democratică de exprimare a opiniilor. Programele școlare trebuie să fie măsura, încă de la o vârstă fragedă. În urma unor astfel de tragedii, există mereu reacții extreme. Exacerbarea sentimentelor antimusulamne și antireligioase, precum și o apropiere a guvernelor către securitate împotriva cetățenilor musulmani suntr contra-productive. Cetățenii musulmani din Europa vor să trăiască în pace și liniște. Din cauza unui climat negativ, ei trebuie să găsească mijloacele de a se implica mai mult alături de guverne, pentru a elabora politici mai inclusive care să integreze mai bine comunitățile acestora în societatea generală.
De asemenea, este la fel de important pentru noi musulmanii să trecem la o examinare critică a înțelegerii religiei, precum și a practicii islamului. Trebuie făcută lumină în ceea ce privește condițiile și exigențele epocii în care trăim precum și interpretările perioadei în care ne aflăm. Aceasta lucru nu presupune o ruptură de tradiția islamică, ci mai degrabă o chestiune inteligentă precum și confirmarea adevăratelor învățături din Coran și din tradiția profetică, pe care predecesorii musulmani au încercat să o atingă. Trebuie să excludem toate interpretările în afara contextului, pe care unii le realizează cu surele textului nostru.
Savanțiii, gânditorii și intelectualii musulmani trebuie să încurajeze o apropiere globală de sursele islamului și să reconsidere sentințele emise în trecut. A avea convingeri trebuie diferențiat de dogmatică. Este posibilă cât și imperioasă trezirea la viață a acestui spirit al libertății de gândire care stă la baza renașterii islamului, rămânând fidel filosofiei religioase. Numai așa musulmanii pot lupta contra radicalismului și a terorismului.
În nebunia recentelor evenimente, am avut neplăcerea de a constata că ipoteza șocului civilizațiilor a fost relansată. Ceea ce astăzi este sigur, este că reapariția acestei retorici nu face decât să ajute eforturile de recrutare a rețelei teroriste. Țin să le menționez destul de clar că ceea ce trăim noi astăzi nu este un șoc al civilizațiilor, ci un șoc al civilizației umane împotriva barbariei. Responsabilitatea noastră ca cetățeni musulmani este aceea de a face parte din soluție, în ciuda contextului care ne este defavorabil. Dacă vrem să apărăm drepturile și libertatea musulmanilor, pacea și liniștea tuturor ființelor umane, indiferent de gândirile lor, trebuie să ne adresăm direct tuturor dimensiunilor terorismului.
Putem lupta împotriva violenței și a terorismului precum și împotriva ideologiilor totalitare printr-un comportament virtuos în viața de zi cu zi. De asemenea, o altă modalitate este aceea de a denunța și a marginaliza interpretările extremiste a surselor religioase. Vigilența asupra impactului pe care acestea îl pot avea asupra tinerilor, precum și predarea valorilor democratice încă de la o vârstă fragedă, reprezintă o alternativă de stopare a terorismului și a violenței.
Articolul a fost publicat la cotidianul francez Le Monde şi tradus in limba română.
